Grangurul îngâmfat nu se sperie deloc de atâta măreţie, ci merse până în dreptul tronului, de parcă ar fi fost la el acasă, pe furca plo- pului din luncă. Curtenii se mirau de aşa mândreţe de port. Dacă i-o fi şi cântecul pe potriva îmbrăcăminții, l-a bătut no- rocul, şopteau dânşii. La un semn al marelui ministru, grangurul începu să cânte: Chivo! Chivo! Vai, ce sărăcie de cântec... Dar ce are, de tot cheamă pe Chiva? O fi soţia lui? Imparatul se incruntă urât de tot şi-l rugă să plece.
transforma dialogul in povestire
dau coroana​