👤

Comparaţia clasică, de tip homeric, nu mai relevă doar simplul raport de asemănare dintre două obiecte, două persoane sau două acțiuni. Ea dezvoltă puternic al doilea termen, al cărui caracter concret rezidă adesea din descrierea extinsă a unei situații ori a unui fenomen sau apelează la informația culturală a cititorului. Este ceea ce face și Eminescu în Odă (în metru antic). Arată rolul celor două comparații (...ca Nessus,/ Ori ca Hercul...) în conturarea semnificației de ansamblu a poeziei.​