Martin everiţa aron n colţ Citește textul. Ursul Moş Martin Într-un orăşel de munte, pe o străduță liniştită, locuia un vestit croitor. Toate animalele pădurii îşi comandau hainele la atelierul Într-o zi, apăru în uşa atelierului ursul. Era tare supărat. Nu se croitor il privi pe deasupra ochelarilor. Oare ce haine să-i facă? Din putea prezenta la serbarea pădurii, pentru că n-avea haine. Mesterul lui. blană, să fie verzi, să aibă pene? Greu de făcut! Tocmai atunci apăru pe ușă Rița-Veveriţa: Păi uite. Mă aşteaptă ursul pădurii şi nu ştiu ce haină să-i cos Ce faci, meştere? întrebă ea, spǎrgând o nucă. Supărat? pentru serbare. Doar o clipă făcu Riţa-Veveriţa ochii roată. Parcă ar fi căutat ceva. Luǎ apoi foarfeca meşterului croitor şi ieşi grabnic cu el pe meşterului uşă. Meşterul privi mirat în urma ei. Oare unde se dusese? Şi-i luase şi foarfecele! Intrând, Rița -Veveriţa răsturnă pe masa tot ce ținea-n lăbuțe și zise: - Să-i croieşti haină de blană moşului. Culoare să-i dai după coaja de nucă, frunza toamnei, peticul de scoarţă de copac și-un smoc de păr din coada mea. Şi va semăna cu noi, care-l vom ocroti . Și... luându-şi coada la spinare , Rița-Veveriţa fugi repede la ser- barea pădurii. Mesterul se apucă grabnic de lucru. Haina de blanǎ o coloră cu ron-maron, iar la serbarea pădurii, ursul se dovedi cel mai frumos. După Maria Dorina Paşca . pentru fiecare fragment colorat de dat titlul​