Soarele coborâse de două ceasuri sub perdeaua pădurii. Steaua serii licărea peste soaptele din tufişuri. Roua strălucitoare îşi pierduse sclipirea. Privighetoarea stătea pe ouă, amânându-şi concertul din pădurea de foioase. Vino, lepuraşule, la culcare! strigă Mămica lepurica. - - Mai stau puțin, Mămico! Poate vine... Deodată, în liniştea învăluitoare, trilurile dumnezeieşti au umplut văzdu- hul. lepuraşul își ținea respirația. Nu voia să piardă niciun sunet. a tăcut. Nu există o voce mai frumoasă, aplaudă lepuraşul, după ce măiastra
Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări suplimentare sau nevoie de ajutor, vă rugăm să ne contactați cu încredere. Așteptăm cu drag să reveniți și nu uitați să ne salvați în lista dumneavoastră de favorite!
