Stabileşte o corelaţie între textul din capitolul Sărutarea şi
geneza romanului, prezentată de autor în această mărturisire:
Ei bine, Ion îşi trage originea dintr-o scenă pe care am văzut-o
acum vreo trei decenii. Era o zi de început de primăvară. Pământul
jilav, lipicios. Ieşisem cu o puşcă la porumbeii sălbatici. Hoi nărind
pe coastele dimprejurul satului, am zărit un ţăran, îmbrăcat în
straie de sărbătoare. El nu mă vedea… Deodată s-a aplecat şi a
sărutat pământul. L-a sărutat ca pe o ibovnică… Scena m-a uimit
şi mi s-a întipărit în minte, dar fără vreun scop deosebit, ci numai
ca o simplă observaţie. Nici măcar n-am fost curios să aflu pentru
ce a sărutat omul glia. M-a observat pe urmă şi el, căci, pre -
făcându-se că e grăbit, a luat-o repede spre sat. Cu toate că nu-i
văzusem faţa şi deci nu-l recunoscusem, aş fi putut afla cine a fost
şi ce l-a îndemnat să facă acest gest atât de neobişnuit. Dar, repet,
m-a interesat numai ca o bizarerie, ca o ciudăţenie ţărănească.
Scena aceasta s-a petrecut pe hotarul satului Prislop, de lângă
Năsăud, unde stăteau părinţii mei de vreo zece ani şi unde tatăl
meu era învăţător.
(Liviu Rebreanu, Mărturisiri, 1932
Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări suplimentare sau nevoie de ajutor, vă rugăm să ne contactați cu încredere. Așteptăm cu drag să reveniți și nu uitați să ne salvați în lista dumneavoastră de favorite!