Citeşte fragmentul de mai jos. Rezolvă apoi cerinţele, pe o foaie separată.
INici nu se oprise trenul, că Olguța şi sărise iute de
pe scară. [...] cum sărea şi dimineața din pat pe covoras.
-Vai, Olguța! vrei să mă îmbolnăveşti? tipă
doamna Deleanu, alergând spre ea. [-]
In urma Olguței se coborâră bagajele. [...] apoi dom-
nul Deleanu [...]; după el, cu mişcări liniştite şi ochi
mari [...). privind şi respirând vacanţa, Monica.
- Iti pare bine că ai venit la noi, Monica? o întâm-
pină doamna Deleanu, luând-o in brate [...].
-Da. I
Pálária de pai, cu boruri rotunde şi panglică nea-
gră, [...] li alunecă pe spate, atârnându-i de gåt. Doam-
na Deleanu surâse părului descoperit: era auriu [...].
-Pfuuu! ízbucni Olguța, dând cu ochii de Dănut.
Şopti ceva la urechea Monicăi.
-Pfuuu! pufniră amândouă.
Deşteptat din posomorală şi uitare, Dănut o măsură
pieziş pe sora lui. [...]
Între timp, doamna Deleanu se urcase în trăsură.
-Bine, da' cu mine nu vine nimeni?
-Eu, tante Alice, se oferi Monica. [...]
Picioarele Monicăi nu ajungeau până la podeaua
trăsurii; atârnau. Totuşi, nu şi le legăna. [...] Şi mâi-
nile Monicăi pluteau liniştite pe genunchii impreunați.
A. 60 de puncte
Numai varfurile degetelor se ridicau uneori... şi iar se
lăsau, şi iar tresăreau de emoţie...
LJ Monica avea abia zece ani şi purtase de trei ori
haina de doliu, pe care copilăria ei o imbrăcase acum
pentru ultima oarà, fiindcă de acum înainte nu mai
avea pe nimeni.... Rochia neagră, pentru moartea buni-
cii, i-o facuse doamna Deleanu...
- Monica, ce culoare îți place ție mai mult?
Ochii fetitei privirá grav pe doamna Deleanu.
Prinzând privirea indreptată asupra rochiței de doliu,
îşi plecă genele negre pe ochii de miere brună. [...]
Lacrimi mari li alunecară de-a lungul fetei... Mânu-
tele ei strânseră rochița ca pe o păpuşă primejduită.
-Pui mic, pui mic, n-am vrut să te supăr!
li luă capul mâhnit pe genunchi, pentru a-i mur-
mura descântecul cu vorbe dulci, inventat pentru
durerile copiilor şi-ale îndrăgostiților. [...]
- lartă-mă tante Alice, n-am să mai fac!... Imi place
albastrul, şopti Monica. [...]
Drumul de foşnete şi de miresme ducea spre cerul
apropiat - cu părul auriu, cu obrajii palizi, cu cozile
pe spate, cu mâinile împreunate - pe Monica.
lonel Teodoreanu, La Medeleni, volumul I
Va rog frumos o caracterizare