Analizeaza primele 15 substantive si 5 pronume din testul dat:



Duminică, văzând că iar n-am pâine, am coborât la magazinul Angst din apropiere.

Era o vreme splendidă, neobişnuită pentru luna ianuarie. Ca mulți dintre semenii mei, am

și eu, probabil, în trup, o mulțime de celule cu amintiri vegetale, care mă fac să „râd la

soare" și să fiu veselă odată cu „vremea cea bună". De data aceasta, totuși,

meteosensibilitatea mea nu funcţiona normal. Am intrat în magazin cu un soi de neliniște

pe care n-am stat s-o analizez, am cumpărat pâine, am ieșit din magazin cu un aer posac,

deși nu mă certasem cu nimeni, și a trebuit să constat evidenţa: eram de-a dreptul

supărată, supărată rău. M-am oprit brusc în mijlocul drumului, ca Socrate când trebuia

să se gândească la adevărurile lumii, şi m-am întrebat ce se întâmplă. N-a trebuit să stau

locului o zi întreagă, ca filozoful, ca să rezolv problema, căci mi-am dat seama imediat

de ce mă purtam ca un om profund ofensat. Fiindcă în cele două săptămâni de când

începuse anul, era a doua oară când mi se furase preșul din fața uşii. Într-adevăr, la ieșire

am constatat lipsa celui de-al doilea preș, dar sentimentul de rău s-a cristalizat abia apoi...

Am studiat intrările de la celelalte apartamente din bloc. Jumătate n-aveau în față

nici un fel de preș, mi-au amintit de roțile de automobil fără apărătoare, iar jumătate erau

împodobite cu un soi de cârpe jegoase, una mai neplăcută la vedere decât alta. La ce

bun să te ștergi pe ceva mai murdar decât pantofii? Mi-au venit în cap câteva soluții ca

să rezolv această primă problemă socială de care mă izbeam în 2004. Cea dintâi, cum

se și cuvine, literară, era să lipesc pe ușă, jos, blestemele lui Arghezi pentru cel care ar

mai atenta la preşul meu. Celelalte: să-i pun o alarmă, ca la mașinile scumpe; să-l lipesc

cu Super Glue; să scriu pe dos Hoțule!

(loana Pârvulescu, Preșul)