construcții în care pronumele reflexiv are funcție sintactică:
de complement direct, cand este în cazul acuzativ: Ionel se cunoaste destul de bine.
de complement indirect, când este în cazul dativ: Ionel işi atribuie un rol nemeritat.
de complement posesiv, când este în cazul dativ şi se afta intr-o structură ternarà, însoțind un verb, dar
asociindu-şi şi un substantiv: Ana şi-a pregătit costumul.
- de atribut pronominal în dativ, când este adjunctul unui substantiv: Má imaginez la casa-mi., situaţie foarte
rar întâlnită în limba română vorbită.
In
ată sau nu poate fi înlocuit printr-un pronume personal.
In construcţiile în care pronumele reflexiv are funcție sintactică, verbul acceptă:
› înlocuirea pronumelui reflexiv cu un pronume personal: Ana se supraestimează./Ana ne supraestimează;
› reluarea pronumelui reflexiv printr-o formă accentuată: Ana se supraestimează pe sine/pe ea.
>
>reluarea pronumelui reflexiv care sugerează reciprocitatea cu un grup pronominal- unii pe alții, unul cu altu
unii altora etc.: Copiii şi-au trimis mesaje unil altora.
sintactică, acesta nu poate fi reluat prin forma accentu-
>reluarea pronumelui reflexiv aflat în structură ternară cu un pronume personal sau un adjectiv pronomi
posesiv: Ionel îşi pregăteşte temele lui/sate.
Există situații în care pronumele reflexiv însoțește un verb care permite, în context, un complement de age
exprimat sau neexprimat: Fişele se împart de către profesor.; Fişele se așază pe bancă (de către elevi). Aceste
strucţii se numesc pasiv-reflexive.
Scoateti verbele din texstul de mai sus si precizeaza tipul de constructie urgent!!!!!